Hipertensiune arterială esențială și secundară
Hipertensiunea arterială înseamnă că presiunea cu care sângele circulă prin vase este în mod constant prea mare. În forma esențială (cea mai frecventă), nu există o cauză unică identificabilă; în forma secundară, apare ca urmare a altei boli, precum o afecțiune renală sau hormonală. Simptomele lipsesc adesea ani de zile, de aceea hipertensiunea este numită „ucigașul tăcut", dar pot apărea dureri de cap, amețeli sau vedere încețoșată. Persoanele cu antecedente familiale, supraponderale sau sedentare sunt cele mai expuse. Diagnosticul precoce previne complicații grave precum accidentul vascular cerebral sau infarctul.
Boală coronariană (angină pectorală stabilă și instabilă, infarct miocardic)
Boala coronariană apare când arterele care hrănesc inima se îngustează din cauza depunerilor de grăsime (plăci de aterom), reducând fluxul de sânge către mușchiul cardiac. Se poate manifesta ca angină stabilă (durere sau presiune în piept la efort, care cedează la repaus), angină instabilă (durere imprevizibilă, inclusiv în repaus) sau infarct miocardic (blocaj complet, urgență medicală). Bărbații peste 45 de ani, fumătorii și persoanele cu diabet sau hipertensiune sunt mai vulnerabili. Depistarea timpurie permite tratament care salvează viața și funcția cardiacă.
Insuficiență cardiacă (cu fracție de ejecție redusă sau păstrată)
Insuficiența cardiacă nu înseamnă că inima s-a oprit, ci că nu mai pompează sânge suficient de eficient pentru nevoile organismului. În forma cu fracție de ejecție redusă, mușchiul cardiac este slăbit; în cea cu fracție păstrată, inima este rigidă și nu se relaxează corespunzător. Simptomele tipice sunt oboseala accentuată, dificultăți de respirație (mai ales la efort sau culcat) și umflarea gleznelor. Afectează frecvent persoanele în vârstă, pe cele cu hipertensiune sau infarct în antecedente. Tratamentul precoce îmbunătățește semnificativ calitatea vieții.
Aritmii (fibrilație atrială, tahicardie supraventriculară, extrasistole, bradicardie)
Aritmiile sunt tulburări ale ritmului cardiac, inima bate prea repede, prea lent sau neregulat. Fibrilația atrială este cea mai frecventă formă și crește riscul de accident vascular cerebral. Tahicardia supraventriculară provoacă episoade bruște de palpitații intense. Extrasistolele sunt bătăi suplimentare, resimțite ca o „săritură" a inimii. Bradicardia înseamnă un ritm prea lent, cu amețeli sau leșin. Pot apărea la orice vârstă, dar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Diagnosticul corect ghidează tratamentul potrivit și previne complicații serioase.
Valvulopatii (stenoză aortică, insuficiență mitrală, prolaps de valvă mitrală)
Valvulopatiile sunt afecțiuni ale valvelor inimii, structurile care controlează direcția fluxului de sânge. Stenoza aortică înseamnă că valva aortică se îngustează și îngreunează ieșirea sângelui din inimă. Insuficiența mitrală apare când valva mitrală nu se închide complet, lăsând sângele să reflueze. Prolapsul de valvă mitrală este o deformare ușoară, adesea benignă, dar care necesită monitorizare. Simptomele includ oboseală, palpitații și dificultăți de respirație. Persoanele în vârstă și cele cu boli reumatismale în antecedente sunt mai expuse. Monitorizarea periodică previne deteriorarea funcției cardiace.
Cardiomiopatii (dilatativă, hipertrofică, restrictivă)
Cardiomiopatiile sunt boli ale mușchiului inimii, care îi afectează structura și funcția. În forma dilatativă, inima se mărește și se slăbește. În cea hipertrofică, pereții inimii se îngroașă anormal, uneori fără simptome, alteori cu leșin sau dificultăți de respirație. Forma restrictivă face inima rigidă, incapabilă să se umple corect cu sânge. Unele forme sunt ereditare, altele apar după infecții virale sau în contextul altor boli. Diagnosticul precoce este esențial mai ales în cardiomiopatia hipertrofică, unde există risc de moarte subită, inclusiv la tineri activi fizic.
Pericardite și revărsate pericardice
Pericardul este membrana subțire care învelește inima. Pericardita reprezintă inflamarea acesteia, cel mai frecvent de cauză virală, și provoacă durere toracică ascuțită, agravată de respirație adâncă sau de poziția culcat. Revărsatul pericardic înseamnă acumularea de lichid în jurul inimii, care în cantități mari poate comprima inima și deveni o urgență (tamponadă cardiacă). Poate afecta orice persoană, dar apare mai des după infecții, intervenții chirurgicale sau în boli autoimune. Diagnosticul prompt permite tratament antiinflamator eficient și previne complicațiile severe.
Boală arterială periferică
Boala arterială periferică apare când arterele care transportă sânge către membre, cel mai adesea picioare, se îngustează din cauza aterosclerozei. Simptomul clasic este claudicația intermitentă: durere sau crampe în gambe la mers, care dispar la repaus. În stadii avansate pot apărea răni care nu se vindecă sau chiar risc de amputație. Fumătorii, persoanele cu diabet, hipertensiune sau colesterol crescut sunt cele mai expuse. Diagnosticul precoce este important nu doar pentru sănătatea membrelor, ci și pentru că semnalează un risc cardiovascular general crescut.
Sindrom metabolic și risc cardiovascular crescut
Sindromul metabolic nu este o boală singulară, ci o combinație de factori, obezitate abdominală, glicemie crescută, tensiune arterială ridicată și valori anormale ale grăsimilor din sânge, care împreună cresc semnificativ riscul de boli cardiovasculare și diabet de tip 2. Simptomele directe sunt rare, dar efectele pe termen lung asupra vaselor și inimii sunt bine documentate. Afectează frecvent persoanele sedentare, cu alimentație dezechilibrată sau cu predispoziție genetică. Identificarea timpurie permite intervenții de stil de viață și, dacă este necesar, tratament medicamentos, înainte ca daunele să devină ireversibile.
Cordul diabetic (la pacienții cu diabet zaharat)
Diabetul zaharat afectează în timp vasele de sânge și nervii, inclusiv pe cei ai inimii. Cordul diabetic se referă la un spectru larg de modificări cardiace, de la boală coronariană accelerată și insuficiență cardiacă până la neuropatie autonomă cardiacă, care poate masca simptomele unui infarct (infarct „silențios"). Pacienții cu diabet au un risc cardiovascular semnificativ mai mare decât populația generală. Monitorizarea cardiacă regulată în cadrul urmăririi diabetului este esențială, deoarece problemele cardiace pot evolua fără simptome evidente până în stadii avansate.
Hipercolesterolemie și dislipidemii
Hipercolesterolemia înseamnă un nivel prea ridicat de colesterol în sânge, iar dislipidemiile includ și alte dezechilibre ale grăsimilor, trigliceride crescute sau colesterol „bun" (HDL) scăzut. Aceste modificări accelerează formarea plăcilor de aterom în artere, crescând riscul de infarct și accident vascular cerebral. De obicei nu provoacă simptome, deci pot trece neobservate fără analize de sânge. Predispoziția genetică, alimentația bogată în grăsimi saturate și sedentarismul sunt factori de risc frecvenți. Diagnosticul și tratamentul precoce, prin dietă, mișcare sau medicație, reduc semnificativ riscul cardiovascular.
Tulburări de conducere (blocuri atrioventriculare)
Blocurile atrioventriculare sunt perturbări ale sistemului electric al inimii, prin care semnalul care coordonează bătăile cardiace este întârziat sau blocat între camerele superioare și cele inferioare. În funcție de severitate (gradul I, II sau III), pot fi complet asimptomatice sau pot provoca amețeli, leșin, oboseală accentuată și ritm cardiac lent. Apar mai frecvent la persoanele în vârstă, la cele cu boli cardiace preexistente sau după anumite infecții. Diagnosticul precoce, de obicei printr-o electrocardiogramă simplă, este esențial pentru a decide dacă este necesară implantarea unui stimulator cardiac.